practica

română

Din franceză pratiquer (după practică).

Conjugarea verbului practica
Infinitiv	a practica
Indicativ prezent pers. 1 sg.	practic
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să practice
Participiu	practicat
Conjugare	I

(v.tranz.) a exercita o meserie, o profesiune; a se ocupa cu..., a profesa.
(v.tranz.) (rar) a pune în aplicare; a folosi, a utiliza, a întrebuința.
Practică virtutea.

Se practică un anumit procedeu.
(v.tranz.) a face, a executa; a efectua.
A practica o gaura într-un perete.