șănțuire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din șănțui.

Pronunție

  • AFI: /ʃən.ʦu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
șănțuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șănțuire șănțuiri
Articulat șănțuirea șănțuirile
Genitiv-Dativ șănțuirii șănțuirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a șănțui și rezultatul ei.


Traduceri