șănțui

română

Etimologie

Din șanț + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /ʃən.ʦu'i/

Verb

Conjugarea verbului șănțui
Infinitiv	a șănțui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	șănțuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să șănțuiască
Participiu	șănțuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a săpa un șanț; a înconjura (un loc) cu șanț.
2. (v.refl.) a lua forma unui șanț.
3. (v.tranz. și refl.) (p.anal.) (rar; despre piele, obraz etc.) a (se) zbârci, a (se) încreți.

Cuvinte derivate

• șănțuit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• sunați

Referințe

• DEX '98 via DEX online