șalupar

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din șalupă + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /ʃa.lu'par/


Substantiv


Declinarea substantivului
șalupar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șalupar șalupari
Articulat șaluparul șaluparii
Genitiv-Dativ șaluparului șaluparilor
Vocativ șaluparule șaluparilor
  1. (rar) persoană care conduce o șalupă; șalupist.


Traduceri

Referințe