școlăriță

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din școlar + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /ʃko.lə'ri.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
școlăriță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ școlăriță școlărițe
Articulat școlărița școlărițele
Genitiv-Dativ școlăriței școlărițelor
Vocativ școlăriță școlărițelor
  1. elevă a unei școli.


Traduceri

Anagrame

Referințe