școală

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Prima școală română, găsită în Brașov

română

Etimologie

Inevitabil din latină schola < greacă σχολεῖον (scholeion, "timp liber, răgaz") prin rusă школа (škola). Confer poloneză szkoła.

Pronunție

  • AFI: /'ʃko̯a.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
școală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ școală școli
Articulat școala școlile
Dativ-Genitiv școlii școlilor
Vocativ școalo școlilor
  1. instituție de învățământ public, unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline; p. ext. activitate legată de această instituție.
    A plecat la școală.
  2. localul, clădirea în care este instalată și funcționează instituția de mai sus.
  3. totalitatea elevilor și a cadrelor didactice dintr-o asemenea instituție de învățământ.
  4. (fig.) izvor, sursă de cunoștințe, de învățături; mijloc, sistem de instruire într-un anumit domeniu; p. ext. învățătură, experiență dobândită pe această cale.
  5. (fig.) curent, mișcare științifică, literară, artistică etc. care grupează în jurul ei numeroși adepți; baza teoretică a acestei mișcări.
    Școala flamandă.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A face școală = a avea un număr de adepți


Traduceri

Referințe