șleahtic

română

Etimologie

Din poloneză szlachcic.

Pronunție

• AFI: /'ʃle̯ah.tik/

Substantiv

Declinarea substantivului șleahtic
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șleahtic	șleahtici
Articulat	șleahticul	șleahticii
Genitiv-Dativ	șleahticului	șleahticilor
Vocativ	șleahticule	șleahticilor

1. persoană care făcea parte dintr-o șleahtă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online