șlepar

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din șlep + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /ʃle'par/


Substantiv


Declinarea substantivului
șlepar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șlepar șlepari
Articulat șleparul șleparii
Genitiv-Dativ șleparului șleparilor
Vocativ șleparule șleparilor
  1. persoană care conduce un șlep.


Traduceri

Referințe