șnuruleț

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din șnur + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /ʃnu.ru'leʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
șnuruleț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șnuruleț șnurulețe
Articulat șnurulețul șnurulețele
Genitiv-Dativ șnurulețului șnurulețelor
Vocativ șnurulețule șnurulețelor
  1. diminutiv al lui șnur.


Traduceri

Referințe