șontâcăi

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din șontâc + sufixul -ăi.

Pronunție

  • AFI: /ʃon.tɨ.kə'i/


Verb


Conjugarea verbului
șontâcăi
Infinitiv a șontâcăi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
șontâcăiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să șontâcăiască
Participiu șontâcăit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a umbla greu, șchiopătând; a șchiopăta.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe