șontâcăi

română

Etimologie

Din șontâc + sufixul -ăi.

Pronunție

• AFI: /ʃon.tɨ.kə'i/

Verb

Conjugarea verbului șontâcăi
Infinitiv	a șontâcăi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	șontâcăiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să șontâcăiască
Participiu	șontâcăit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) a umbla greu, șchiopătând; a șchiopăta.

Cuvinte derivate

• șontâcăire

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• canoista
• castanio

Referințe

• DEX '98 via DEX online