șontâcăire
română
Etimologie
Din șontâcăi.
Pronunție
- AFI: /ʃon.tɨ.kə'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului șontâcăire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | șontâcăire | șontâcăiri |
| Articulat | șontâcăirea | șontâcăirile |
| Genitiv-Dativ | șontâcăirii | șontâcăirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a șontâcăi și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri