șopruț

română

Etimologie

Din șopru + sufixul -uț.

Pronunție

• AFI: /ʃo'pruʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului șopruț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șopruț	șopruțuri
Articulat	șopruțul	șopruțurile
Genitiv-Dativ	șopruțului	șopruțurilor
Vocativ	șopruțule	șopruțurilor

1. diminutiv al lui șopru.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• suport

Referințe

• DEX '98 via DEX online