Sari la conținut

șpăcluire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din șpăclui.

Pronunție

  • AFI: /ʃpə.klu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
șpăcluire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șpăcluire șpăcluiri
Articulat șpăcluirea șpăcluirile
Genitiv-Dativ șpăcluirii șpăcluirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a șpăclui și rezultatul ei.


Traduceri