ștoluire
Etimologie
Din ștolui.
Pronunție
- AFI: /ʃto.lu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului ștoluire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ștoluire | ștoluiri |
| Articulat | ștoluirea | ștoluirile |
| Genitiv-Dativ | ștoluirii | ștoluirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a ștolui și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri