De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din ștolui.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului
ștoluire
|
| f.
|
Singular
|
Plural
|
| Nominativ-Acuzativ
|
ștoluire
|
ștoluiri
|
| Articulat
|
ștoluirea
|
ștoluirile
|
| Genitiv-Dativ
|
ștoluirii
|
ștoluirilor
|
| Vocativ
|
'
|
'
|
- acțiunea de a ștolui și rezultatul ei.
Traduceri
