ștolui

română

Etimologie

Din germană dialectală stollen.

Pronunție

• AFI: /ʃto.lu'i/

Verb

Conjugarea verbului ștolui
Infinitiv	a ștolui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	ștoluiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să ștoluiască
Participiu	ștoluit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a supune o piele operației de ștoluire.

Cuvinte derivate

• ștoluire

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online