ștrecuire
română
Etimologie
Din ștrecui.
Pronunție
- AFI: /ʃtre.ku'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului ștrecuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ștrecuire | ștrecuiri |
| Articulat | ștrecuirea | ștrecuirile |
| Genitiv-Dativ | ștrecuirii | ștrecuirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a ștrecui și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri