ștupui

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /ʃtu.pu'i/


Verb


Conjugarea verbului
ștupui
Infinitiv a ștupui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
ștupuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să ștupuiască
Participiu ștupuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a ornamenta cu zimți partea superioară a ramei încălțămintei.


Traduceri

Referințe