ornamenta

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză ornamenter (astăzi învechit).

Pronunție

  • AFI: /or.na.men'ta/


Verb


Conjugarea verbului
ornamenta
Infinitiv a ornamenta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
ornamentez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să ornamenteze
Participiu ornamentat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a împodobi, a înfrumuseța cu ornamente; a decora cu un motiv.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe