șucăreală

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a (se) șucări + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /ʃu.kə're̯a.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
șucăreală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șucăreală șucăreli
Articulat șucăreala șucărelile
Genitiv-Dativ șucărelii șucărelilor
Vocativ șucăreală șucărelilor
  1. (arg.) supărare.


Traduceri

Anagrame

Referințe