șupurire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din șupuri.

Pronunție

  • AFI: /ʃu.pu'ri.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
șupurire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șupurire șupuriri
Articulat șupurirea șupuririle
Genitiv-Dativ șupuririi șupuririlor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a șupuri și rezultatul ei.


Traduceri