șupuri

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /ʃu.pu'ri/

Verb

Conjugarea verbului (se) șupuri
Infinitiv	a (se) șupuri
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) șupuresc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) șupurească
Participiu	șupurit
Conjugare	IV

1. (v.refl.) (reg.) a se furișa, a se strecura.

Cuvinte derivate

• șupurire

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online