șutitor

română

Etimologie

Din a șuti + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /ʃu.tiˈtor/

Substantiv

Declinarea substantivului șutitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șutitor	șutitori
Articulat	șutitorul	șutitorii
Genitiv-Dativ	șutitorului	șutitorilor
Vocativ	șutitorule	șutitorilor

1. (arg.) hoț.

Cuvinte derivate

• șutitoare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• rostuit

Referințe

• DEX '98 via DEX online