rostui
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ros.tu'i/
Verb
| Conjugarea verbului rostui | |
| Infinitiv | a rostui |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
rostuiesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să rostuiască |
| Participiu | rostuit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a așeza, a aranja așa cum trebuie; a face ordine.
- (v.tranz.) a aranja pe cineva într-un post, într-o situație convenabilă.
- (v.tranz.) a procura ceva prin mijloace improvizate; a face rost de ceva.
- (v.tranz.) a umple cu un material de etanșare și a netezi rosturile dintre cărămizile unei zidării, dintre pavelele sau bordurile unei șosele etc. pentru a împiedica pătrunderea apei de ploaie sau de infiltrație.
- (v.tranz.) a forma cu mâna rostul urzelii la războiul de țesut.
- (v.tranz.) a bate, de o parte și de alta, vârful dinților unei pânze de ferăstrău.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online