rostui

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din rost + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /ros.tu'i/


Verb


Conjugarea verbului
rostui
Infinitiv a rostui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
rostuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să rostuiască
Participiu rostuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a așeza, a aranja așa cum trebuie; a face ordine.
  2. (v.tranz.) a aranja pe cineva într-un post, într-o situație convenabilă.
  3. (v.tranz.) a procura ceva prin mijloace improvizate; a face rost de ceva.
  4. (v.tranz.) a umple cu un material de etanșare și a netezi rosturile dintre cărămizile unei zidării, dintre pavelele sau bordurile unei șosele etc. pentru a împiedica pătrunderea apei de ploaie sau de infiltrație.
  5. (v.tranz.) a forma cu mâna rostul urzelii la războiul de țesut.
  6. (v.tranz.) a bate, de o parte și de alta, vârful dinților unei pânze de ferăstrău.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe