țânțărime

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din țânțar + sufixul -ime.

Pronunție

  • AFI: /ʦɨn.ʦə'ri.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
țânțărime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țânțărime invariabil
Articulat țânțărimea invariabil
Genitiv-Dativ țânțărimii invariabil
Vocativ țânțărime invariabil
  1. mulțime de țânțari.


Traduceri

Referințe