țânțar

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Un țânțar

română

Etimologie

Din latină zinzalus.

Pronunție

  • AFI: /ʦɨn'ʦar/


Substantiv


Declinarea substantivului
țânțar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țânțar țânțari
Articulat țânțarul țânțarii
Dativ-Genitiv țânțarului țânțarilor
Vocativ țânțarule țânțarilor
  1. (Culex) numele mai multor insecte din ordinul dipterelor, cu corpul și cu picioarele lungi și subțiri, cu aripi înguste, ale căror larve se dezvoltă la cele mai multe specii în ape stătătoare, iar adulții se hrănesc cu sânge, unele specii transmițând prin înțepături frigurile palustre, altele, în stare larvară, atacând culturile de ciuperci, varză, grâu etc.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • A face din țânțar armăsar = a exagera


Traduceri

Referințe