țânțar
Aspect
Etimologie
Din latină zinzalus.
Pronunție
- AFI: /ʦɨn'ʦar/
Substantiv
Declinarea substantivului țânțar | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | țânțar | țânțari |
Articulat | țânțarul | țânțarii |
Genitiv-Dativ | țânțarului | țânțarilor |
Vocativ | țânțarule | țânțarilor |
- (Culex) numele mai multor insecte din ordinul dipterelor, cu corpul și cu picioarele lungi și subțiri, cu aripi înguste, ale căror larve se dezvoltă la cele mai multe specii în ape stătătoare, iar adulții se hrănesc cu sânge, unele specii transmițând prin înțepături frigurile palustre, altele, în stare larvară, atacând culturile de ciuperci, varză, grâu etc.
Sinonime
Cuvinte derivate
Expresii
- A face din țânțar armăsar = a exagera
Traduceri
insectă cu corpul și picioarele lungi și subțiri
|
|