țârlâitură

română

Etimologie

Din a țârlâi + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /ʦɨr.lɨ.i'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului țârlâitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țârlâitură	țârlâituri
Articulat	țârlâitura	țârlâiturile
Genitiv-Dativ	țârlâiturii	țârlâiturilor
Vocativ	țârlâitură	țârlâiturilor

1. cântare monotonă și puțin armonioasă dintr-un instrument muzical.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online