instrument

Instrumente (aparate) de zbor

Instrumentiști cu instrumente muzicale și solist vocal

română

Etimologie

Din franceză instrument < latină instrumentum.

Pronunție

• AFI: /in.stru'ment/

Substantiv

Declinarea substantivului instrument
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	instrument	instrumente
Articulat	instrumentul	instrumentele
Genitiv-Dativ	instrumentului	instrumentelor
Vocativ	instrumentule	instrumentelor

1. unealtă, aparat cu ajutorul căruia se efectuează o anumită operație.
2. aparat construit pentru a produce sunete muzicale.
3. (fig.) persoană, forță, lucru, fapt de care se servește cineva pentru atingerea unui scop.

Sinonime

• (1.) sculă, unealtă, aparat, ustensilă, (înv. şi reg.) sărsam, (reg.) sculeaţă, (Moldova, Bucovina şi Banat) halat, (înv.) cinie, dichis

Cuvinte derivate

• instrumentar

Cuvinte compuse

• instrument gramatical
• instrument de ratificare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online