țăcănire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din țăcăni.

Pronunție

  • AFI: /ʦə.kə'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
țăcănire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țăcănire țăcăniri
Articulat țăcănirea țăcănirile
Genitiv-Dativ țăcănirii țăcănirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a țăcăni și rezultatul ei.


Cuvinte derivate


Traduceri