țăcăneală

română

Etimologie

Din a țăcăni + sufixul -eală.

Pronunție

• AFI: /ʦə.kə'ne̯a.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului țăcăneală
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țăcăneală	țăcăneli
Articulat	țăcăneala	țăcănelile
Genitiv-Dativ	țăcănelii	țăcănelilor
Vocativ	țăcăneală	țăcănelilor

1. faptul de a (se) țăcăni.
2. țăcănit.
3. (fig.) țicneală, sminteală.

Locuțiuni

• (loc.adv.) Pe (sau în) țăcăneală = cu pas sau mers ritmic.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online