țigănel

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din țigan + sufixul -el.

Pronunție

  • AFI: /ʦi.gəˈnel/


Substantiv


Declinarea substantivului
țigănel
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țigănel țigănei
Articulat țigănelul țigăneii
Genitiv-Dativ țigănelului țigăneilor
Vocativ țigănelule țigăneilor
  1. țigănuș.


Traduceri

Anagrame

Referințe