țigănuș

română

Etimologie

Din țigan + sufixul -uș.

Pronunție

• AFI: /ʦi.gəˈnuʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului țigănuș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țigănuș	țigănuși
Articulat	țigănușul	țigănușii
Genitiv-Dativ	țigănușului	țigănușilor
Vocativ	țigănușule	țigănușilor

1. diminutiv al lui țigan; țigănaș, țigănel.
2. pasăre de baltă cu picioarele înalte, cu ciocul lung și încovoiat în jos, cu spatele și aripile negre cu reflexe verzui și ruginii (Plegadis falcinellus).
3. pește răpitor cu corpul scurt și îndesat, de culoare închisă, stropit cu puncte negre (Umbra krameri).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• îngusta

Referințe

• DEX '98 via DEX online