țigănire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din țigăni.

Pronunție

  • AFI: /ʦi.gə'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
țigănire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țigănire țigăniri
Articulat țigănirea țigănirile
Genitiv-Dativ țigănirii țigănirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a țigăni și rezultatul ei.


Traduceri