țintișoară

română

Etimologie

Din țintă + sufixul -ișoară.

Pronunție

• AFI: /ʦin.ti'ʃo̯a.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului țintișoară
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țintișoară	țintișoare
Articulat	țintișoara	țintișoarele
Genitiv-Dativ	țintișoarei	țintișoarelor
Vocativ	țintișoară	țintișoarelor

1. diminutiv al lui țintă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online