țintuire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din țintui.

Pronunție

  • AFI: /ʦin.tu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
țintuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țintuire țintuiri
Articulat țintuirea țintuirile
Genitiv-Dativ țintuirii țintuirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a țintui și rezultatul ei.


Traduceri