țintui
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ʦin.tu'i/
Verb
| Conjugarea verbului țintui | |
| Infinitiv | a țintui |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
țintuiesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să țintuiască |
| Participiu | țintuit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a prinde, a înțepeni, a fixa, a bate ceva cu cuie, cu ținte; a pironi.
- (v.tranz.) a înfige, a bate cuie sau ținte.
- (v.tranz.) (fig.) a obliga pe cineva să stea nemișcat, imobilizat.
- (v.tranz.) a împodobi cu ținte.
Cuvinte derivate
Expresii
- A țintui (pe cineva) la stâlp (sau la stâlpul infamiei) = a supune (pe cineva) oprobriului public, a înfiera
- A țintui (pe cineva) locului = a face (pe cineva) să se oprească, să rămână nemișcat, neclintit
- A rămâne țintuit locului (sau pe loc, în loc) = a se opri, a rămâne nemișcat, neclintit într-un loc
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online