țopăitură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a țopăi + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /ʦo.pə.i'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
țopăitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țopăitură țopăituri
Articulat țopăitura țopăiturile
Genitiv-Dativ țopăiturii țopăiturilor
Vocativ țopăitură țopăiturilor
  1. țopăială.


Traduceri

Referințe