țuț
română
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Pronunție
- AFI: /ʦuʦ/
Substantiv
| Declinarea substantivului țuț | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | țuț | țuțuri |
| Articulat | țuțul | țuțurile |
| Genitiv-Dativ | țuțului | țuțurilor |
| Vocativ | țuțule | țuțurilor |
- (reg.) proeminență sau excrescență cărnoasă.
Expresii
- (adverbial) A rămâne țuț = a rămâne uluit, mirat peste măsură
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online