ποτό
(Ελληνικά)
Etimologie
Din greacă antică ποτόν (potón), din ποτός (potós, „băubil, potabil”) < proto-elenică *potós. Confer italiană poto.
Pronunție
- AFI: /poˈto/
Substantiv
ποτό (potó)
| Declinarea substantivului ποτό | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ | ποτό | ποτά |
| Genitiv | ποτού | ποτών |
| Acuzativ | ποτό | ποτά |
| Vocativ | ποτό | ποτά |
- (alim.) băutură