ρίζα

De la Wikționar, dicționarul liber

greacă

(Ελληνικά)

Etimologie

Din greacă antică ῥίζα (rhíza, „rădăcină; sursă”).

Pronunție

  • AFI: /ˈɾi.za/


Substantiv

ρίζα (ríza)

Declinarea substantivului
ρίζα
f. Singular Plural
Nominativ ρίζα ρίζες
Genitiv ρίζας ριζών
Acuzativ ρίζα ρίζες
Vocativ ρίζα ρίζες
  1. (bot.) rădăcină
    μερικά λαχανικά, όπως το καρότο, είναι ρίζες και όχι καρποί
  2. (gram.) rădăcină
  3. (mat.) rădăcină

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Referințe