rădăcină

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
rădăcină
Rădăcini
Rădăcinile unui copac

română

Etimologie

Din latină radῑcῑna.

Pronunție

  • AFI: /rə.də'ʧi.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
rădăcină
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rădăcină rădăcini
Articulat rădăcina rădăcinile
Dativ-Genitiv rădăcinii rădăcinilor
Vocativ rădăcină, rădăcino rădăcinilor
  1. (bot.) parte a unei plante superioare prin care aceasta se fixează de sol și își absoarbe substanțele hrănitoare; (pop.) parte a plantei aflată în pământ, indiferent de structura și funcțiile pe care le are.
  2. (fig.) origine, izvor, cauză.
  3. (anat.) parte prin care un organ al corpului este fixat într-un țesut.
    Rădăcina unui dinte.
  4. (anat.) partea profundă a unei tumori.
  5. (bot.) partea de lângă pământ a tulpinii unui copac.
  6. (p.anal.) partea de jos a unui zid, a unui munte etc.
  7. (anat.) partea de la baza anumitor organe.
    Rădăcina nasului.
  8. (spec.) limita de adâncime a anumitor obiecte.
  9. (mat.) valoarea necunoscutei dintr-o ecuație.
    Rădăcina unui număr.
  10. (lingv.) element al unui cuvânt, ireductibil din punct de vedere morfologic, comun cuvintelor din aceeași familie și care conține sensul lexical al cuvântului.
    Rădăcina unui cuvânt.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A curma (sau a tăia, a stârpi) răul din (sau de la) rădăcină = a desființa un rău cu totul și definitiv
  • A prinde rădăcină (sau rădăcini) = a) a da rădăcină; b) a se stabili într-un loc pe un timp îndelungat; a se statornici

Vezi și


Traduceri

Referințe