De la Wikționar, dicționarul liber
(русский)
Etimologie
Din proto-slavă *vorna
Substantiv
ворон (vóron)
- corb
| m. |
Singular |
Plural |
| Nominativ |
ворон |
вороны |
| Genitiv |
ворона |
воронов |
| Dativ |
ворону |
воронам |
| Acuzativ |
ворона |
воронов |
| Instrumental |
вороном |
воронами |
| Prepozițional |
вороне |
воронах |
