De la Wikționar, dicționarul liber
(русский)
Etimologie
Din proto-slavă *ovьnъ.
Substantiv
овен (ovén)
- berbec
| m. |
Singular |
Plural |
| Nominativ |
овен |
овны |
| Genitiv |
овна |
овнов |
| Dativ |
овну |
овнам |
| Acuzativ |
овна |
овнов |
| Instrumental |
овном |
овнами |
| Prepozițional |
овне |
овнах |
