Böttcher
(Deutsch)
Etimologie
Din germană medie de jos bödeker; compus din böde („butoi, putină”) + sufixul -ker. Confer și Bottich.
Pronunție
- AFI: /ˈbœtçɐ/
Substantiv
| Declinarea substantivului der Böttcher | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ | der Böttcher | die Böttcher |
| Acuzativ | den Böttcher | die Böttcher |
| Dativ | dem Böttcher | den Böttchern |
| Genitiv | des Böttchers | der Böttcher |
- (mai ales în nordul și estul Germaniei; ist.) dogar
- Der Böttcher bog die Eisenbänder sorgfältig um die Dauben.