Gaul
(English)
Etimologie
Din franceză Gaule, care provine din franceza medie Gaule < franceza veche Gaule, Waulle.
Folosit ca traducere pentru Gallia din latină, care provine din limba francă *Walholant, din *Walha („străin, venetic, roman”) < proto-germanică *walhaz. Probabil de origine celtică, confer latină Volcae.
Înrudit cu germana veche de sus Walh, Walah, engleza veche Wealh, Walh și nordică veche Valir.
Pronunție
- AFI: /ɡɔːl/
Nume propriu
Gaul
- (ist.) Galia
Substantiv
Gaul, pl. Gauls
Cuvinte derivate
Omofone
Anagrame
Vezi și
Referințe
(Deutsch)
Etimologie
Din germana veche de sus gūl.
Pronunție
- AFI: /ɡaʊ̯l/
Substantiv
| Declinarea substantivului der Gaul | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ | der Gaul | die Gäule |
| Acuzativ | den Gaul | die Gäule |
| Dativ | dem Gaul(e) | den Gäulen |
| Genitiv | des Gaul(e)s | der Gäule |
- (zool., peior.) mârțoagă, gloabă
- Für den lahmen Gaul ist mir der Kaufpreis zu hoch.
- (zool., reg.) cal
Sinonime
- 1: Klepper, Schindmähre
- 2: Pferd