Juwelier
(Deutsch)
Etimologie
Probabil din Juwel + -ier sau din neerlandeză juwelier, totuși cuvântul este atestat pentru prima dată în limba germană.
Pronunție
- AFI: /juveˈliːɐ̯/
Substantiv
| Declinarea substantivului der Juwelier | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ | der Juwelier | die Juweliere |
| Acuzativ | den Juwelier | die Juweliere |
| Dativ | dem Juwelier | den Juwelieren |
| Genitiv | des Juweliers | der Juweliere |
- giuvaiergiu, bijutier
- Der Juwelier meinte, mein Ring sei eine Fälschung.
- (constr.) magazin de bijuterii, atelier de bijuterii, bijuterie
- Ich war beim Juwelier und habe einen teuren Ring gekauft.