bijutier
română
Etimologie
Din franceză bijoutier.
Pronunție
- AFI: /bi.ʒu.ti'er/
Substantiv
| Declinarea substantivului bijutier | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bijutier | bijutieri |
| Articulat | bijutierul | bijutierii |
| Genitiv-Dativ | bijutierului | bijutierilor |
| Vocativ | bijutierule | bijutierilor |
- persoană care face sau vinde bijuterii; giuvaergiu.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online