bijutier

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză bijoutier.

Pronunție

  • AFI: /bi.ʒu.ti'er/


Substantiv


Declinarea substantivului
bijutier
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bijutier bijutieri
Articulat bijutierul bijutierii
Genitiv-Dativ bijutierului bijutierilor
Vocativ bijutierule bijutierilor
  1. persoană care face sau vinde bijuterii; giuvaergiu.


Traduceri

Referințe