Postbote

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din Post („poștă”) + Bote („mesager, curier”).

Pronunție

  • AFI: /ˈpɔstˌboːtə/


Substantiv


Declinarea substantivului
der Postbote
m. Singular Plural
Nominativ der Postbote die Postboten
Acuzativ den Postboten die Postboten
Dativ dem Postboten den Postboten
Genitiv des Postboten der Postboten
  1. poștaș, poștar, factor
    Immer wenn der Postbote kommt, bellt der Hund.

Sinonime

Cuvinte apropiate

Referințe