curier

română

Etimologie

Din franceză courrier.

Pronunție

• AFI: /ku.ri'er/

Substantiv

Declinarea substantivului curier
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	curier	curieri
Articulat	curierul	curierii
Genitiv-Dativ	curierului	curierilor
Vocativ	curierule	curierilor

1. factor poștal.
2. persoană (în serviciul unei instituții) însărcinată să ducă la destinație corespondență, mesaje etc.
3. ștafetă.

Cuvinte derivate

• curierat
• curieră

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului curier
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	curier	curiere
Articulat	curierul	curierele
Genitiv-Dativ	curierului	curierelor
Vocativ	curierule	curierelor

1. (înv.) corespondență care se trimite sau se primește deodată; poștă.
2. (înv.) nume dat unor publicații periodice (cu caracter informativ) sau unor rubrici din aceste publicații.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ceruri
• cureri

Referințe

• DEX '98 via DEX online