abbiente

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină habentem, participiul prezent activ pentru habeō („a avea”).

Pronunție

• AFI: /abˈbjɛnte/

Adjectiv

Declinarea adjectivului abbiente
	Singular	Plural
Masculin	abbiente	abbienti
Feminin	abbiente	abbienti

1. avut, bogat, înstărit
2. avut

Sinonime

• 1: agiato, danaroso, facoltoso, provvisto di mezzi
• 2: avente

Antonime

• 1: bisognoso, disagiato, indigente, misero, nullatenente, povero

Cuvinte apropiate

• avere

Substantiv

abbiente m.f., abbienti pl.

1. (mai ales la pl.) avut, bogat

   Gli abbienti e i non abbienti.

Sinonime

• benestante, possidente, ricco

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario