avut
română
Etimologie
Din verbul a avea.
Pronunție
- AFI: /aˈvut/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului avut | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | avut | avuți |
| Feminin | avută | avute |
| Neutru | avut | avute |
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului avut | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | avut | avuturi |
| Articulat | avutul | avuturile |
| Genitiv-Dativ | avutului | avuturilor |
| Vocativ | avutule | avuturilor |
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din latină populară *habutus, din latină clasică habitus.
Confer aromână avut, catalană hagut, dalmată avoit, franceză eu, friulană vût, italiană avuto, occitană agut, spaniolă veche avudo, portugheză havido, siciliană avutu, spaniolă habido și venețiană avudo.
Verb
- forma de participiu trecut pentru avea.
Referințe
- DEX '98 via DEX online
aromână
Variante
Etimologie
Din verbul am. Provine din latină populară *habutus, din latină clasică habitus.
Confer română avut, catalană hagut, dalmată avoit, franceză eu, friulană vût, italiană avuto, occitană agut, spaniolă veche avudo, portugheză havido, siciliană avutu, spaniolă habido și venețiană avudo.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Adjectiv
| Declinarea adjectivului avut | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | avut | ' |
| Feminin | avutã | ' |